Daca ati vazut “The others”, poate va amintiti finalul: toata familia-fantoma adunata la fereastra palatului spunand in cor “this house is ours”. Asta-mi vine mie sa spun cand trec pe langa casa poporului. Cum unii numara oi cand n-au somn, eu ma gandesc cateodata ce-as face cu casa poporului daca ar fi a mea. Cred c-as face cam asa: Un etaj recompartimentat si transformat in camin de studenti si tineri (sa se intre pe pile – adica sa ma cunoasca pe mine sau pe baza de interviu), la subsol (dupa cum se stie, e la fel de incapatoare la subsol, precum si la suprafata) un complex de sali de repetitii si studiouri complet utilate pt inchiriat la preturi modice, cinematograf cu proiectii home made, o televiziune online (care sa emita doar pe IP-ul celor ce locuiesc in cladire) si un club (decorat banal, cu caramizi rosii, dar incapator), in care fiecare gen de muzica sa apartina unei seri: Luni- Goth metal etc, Marti- hardcore, nu-metal etc, Miercuri- britt-pop etc, joi- ska-punk+reggae, Vineri- hip-hop, Sambata- DNB & shit, Duminica- trip-hop & chill.

-Cam aici, deobicei adorm.-

Deasupra camerelor de locuit, ar fi destul loc pt o cafenea, o sala de biliard, una de popice (da…popice, am zis pe romaneste) si o piscina pe terasa. Accesul in cladire s-ar face pe baza unor cartele-unicat de identificare, iar musafirii sa detina un fel de pasaport.

Tu ce-ai face cu casa poporului?