Cu becul aprins si fara jaluzele verticale
Azi am primit un email ce nu mi-era adresat. Un email catre un prieten cu adresa de email foarte asemanatoare. Nu eram sigura daca era spam sau nu, asa ca l-am deschis si l-am citit. STIAM din primul cuvant cui ii e adresata scrisoarea, dar nu m-am putut abtine sa o citesc pana la capat. De unde atata curiozitate si rautate?
Pe de alta parte, cine are cont de facebook, stie cum e sa dai la “home”, unde-ti scrie cine cu cine s-a imprietenit, care, cui si ce a comentat pe pagina de profil si te uiti poate cu coada ochiului sa vezi mica telenovela facuta public cu buna stiinta. Ai avut vreodata in lista de YM pe cineva cu webcamul pornit? Nu-i asa ca-ti vine sa apesi pe buton? Iti vine rau de tot, cu toate ca n-ai ce sa spui persoanei respective si nu te intereseaza in mod deosebit. Tu vrei doar sa tragi cu ochiul…dar nu apesi, pt ca e nevoie de aprobare si atunci nu se mai cheama spionaj.
Ne place sa spionam, dar si sa fim spionati. N-ai vrea sa fi chiar TU cel ce ne asculta telefoanele si ne citeste emailurile?
Negrul replied:
tadaaaaaa…….. s-a repornit comakid la blogareala
si noi acum o sa tragem cu ochiul frecvent sa vedem ce mai scrie ea, ce a mai patit, despre cine scrie, cat, cum, unde. despre ce… ce nebunie
chiar, cand o sa citim despre nebunie ?
January 24, 2009 at 11:10 am. Permalink.
Siderite replied:
Hmm… stiu din experienta cit de addictive este sa spionezi pe cineva. E ca un film , doar ca nivelul si cantitatea de amanunte tin de “skill”-ul tau de spion. Poate se leaga de acel sentiment pe care ti-l da vinatoarea, cind trebuie sa intri in mintea prazii tale si sa ii ghicesti urmatoarea miscare. Mult mai interesant decit un film in care stii ca toate amanuntele iti vor veni mura in gura si mult mai putin interactiv decit un joc. Plus ca e cu persoane reale
January 25, 2009 at 2:08 pm. Permalink.
Retoric replied:
Am avut un coleg care administra serverul de email. De fiecare data cand i se punea in discutie integritatea morala ne raspundea cu intrebarea:
“Eu daca vreau pot sa citesc orice email din compania asta (NB – sute de adrese), dar crezi ca as face-o…? Ne inchidea astfel gura, pentru ca nimeni nu si-ar fi dorit sa fie mai pacatos decat suspectul, in cazul unei presupuneri gresite.
Toate bune, pana la un moment dat, cand individul si-a cumparat un binoclu gen militar, cu care ne-a marturisit ca-si spiona seara vecinii din
blocul de vizavi. Din momentul ala am stiut cum statea treaba si cu emailurile…
January 26, 2009 at 9:28 am. Permalink.